Troparul Nașterii Domnului Iisus Hristos

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptatii, și să Te cunoască pe Tine, Răsaritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.

Psalmul 32

Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă.
Lăudaţi pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cântaţi-I Lui.
Cântaţi-I Lui cântare nouă, cântaţi-I frumos, cu strigăt de bucurie.
Că drept este cuvântul Domnului şi toate lucrurile Lui întru credinţă.
Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul.
Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor.
Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile.
Să se teamă de Domnul tot pământul şi de El să se cutremure toii locuitorii lumii.
Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.
Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor.
Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam.
Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moştenire Lui.
Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor.
Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pământul.
Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.
Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui.
Mincinos este calul spre scăpare şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi.
Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete.
Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi apărătorul nostru este.
Că în El se va veseli inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Concert de colinde “Linu-i, Doamne, Dalbe flori în Ţara Colindelor”

Concertul “Linu-i, Doamne, Dalbe flori în Ţara Colindelor” va avea loc la Sala Rapsodia, joi 17 decembrie de la ora 19:00 și va aduce în faţa publicului corul Psaltic Horevma al Mănăstiriea Turnu – Prahova, și corul Psaltic de maici de la Mănăstirea Diaconeşti – Bacău.

Alături de colinde tradiţionale, un moment important îl va constitui prezentarea albumului „Icoana Noilor Martiri ai Pământului Românesc” prin cele două dimensiuni esențiale pentru cultura noastră: unicitatea esteticii iconografice bizantine și paginile de istorie recentă a României de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Evenimentul va fi transmis live pe www.rostonline.org și va fi prezentat de Dan Puric și Răzvan Codrescu.

Sperăm că veţi putea fi alături de noi în prag de Sărbători, la acest eveniment deosebit.
Bilete și rezervări la Casa de bilete Sala Rapsodia, str. Lipscani 53.

Telefon 021 315 89 80, 0734 540 593

Adresa de contact: pr@passe-partoutdp.ro
Website: http://www.passe-partoutdp.ro/

Ajutaţi copiii şi mamele de la Pro-Vita Giurgiu!

Sunt multe cupluri care trăiesc în bună înțelegere, dar în câte altele nu e decât chin, mizerie și ură. Adult ori copil, ești nevoit să suporți numai certuri, să auzi vorbe de ocară, și, din te miri ce, să primești doar bătăi. Țipete, plânsete, copii bătuți, soții alungate… vieți zbuciumate, suflete chinuite.

Așa se ajunge la destrămarea câte unei familii în care toți au de suferit. Bărbatul se apucă de băutură, femeile își iau copiii și pleacă; alteori copiii rămân singuri ori ajung pe străzi.

Rămași pe drumuri, femeile înstrăinate și copiii lor și-au găsit un rost prin așezământul înființat de Părintele Valentin Ștefan. Impresionat de drama acestor suflete chinuite, Părintele Valentin, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte doctor Ambrozie Meleacă, Episcopul Giurgiului, a fondat Asociația Pro-Vita ”Sf. Brâncoveanu” Filiala Giurgiu.

Sfânta Muceniţă Filofteia – 7 decembrie

Această frumoasă stâlpare, aducătoare de roade vrednice de împărăţia cerurilor, Sfânta Filofteia fecioara, s-a născut în marea cetate Târnova, din părinţi creştini, bulgari cu neamul, lucrători de pământ cu meşteşugul şi simpli cu cunoştinţa. Maică-sa s-a mutat la Domnul după ce copila a ajuns în vârsta cea primitoare de învăţăturile faptei bune şi după ce a semănat în inima şi în sufletul ei cel bun seminţele faptelor bune ale fecioriei şi ale milosteniei, că din rod se cunoaşte pomul.

Iar copila rămânând orfană de maica ei cea firească şi având în inima ei întipărite învăţăturile ei, a început a lucra cu osârdie faptele bune cele începătoare, înţelepţind-o Duhul Sfânt, adică: a merge la biserică, a asculta dumnezeieştile Scripturi cu luare aminte, a posti, a păzi neîntinată fecioria cea trupească şi cea sufletească, a milui pe cei săraci, a sătura pe cei flămânzi, a adăpa pe cei însetaţi şi a îmbrăca pe cei goi. Îşi împodobea cu acestea candela sufletului ei, îşi agonisea untdelemn în vasele ei şi se gătea către intrarea în cămara de Mire cea cerească, ca fecioarele cele înţelepte. Toate faptele bune le săvârşea copila cu statornicie şi cu răbdare, nebăgând în seamă ispitele şi necazurile cele de la urâtorii binelui, aşa precum grăieşte Scriptura: “Gătitu-m-am şi nu m-am tulburat a păzi poruncile Tale”. Dar, fiindcă fapta bună totdeauna este pizmuită de cei răi, n-a fost cu putinţă să nu pătimească şi sfânta mii de ispite, până şi moarte mucenicească.

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica

Cursul vietii pamantesti a Sfantului Cuvios Gheorghe de la Cernica

Sfantul Cuvios Gheorghe a venit pe lume in anul 1730, intr-o familie de binecredinciosi ardeleni din Salistea Sibiului. Aprins din tinerete de duhul vietuirii calugaresti si neputandu-si implini aceasta vocatie in Transilvania, din cauza persecutiilor impotriva ortodoxiei si, mai ales, impotriva asezamintelor monahale, el a trecut, la varsta de 19 ani, in Tara Romaneasca unde, dupa cum marturisea, pe la 1807-1810, biograful sau cel dintai, Protasie ieromonahul, a intrat in slujba unui arhiereu aflat in Bucuresti, mitropolitul grec Rosca.

Curand, mai apoi, in 1750, a plecat impreuna cu parintele sau sufletesc la Constantinopol si apoi la Muntele Athos, vietuind in Manastirea Vatoped, unde a fost facut de acesta rasofor si diacon, iar dupa moartea mitropolitului a devenit ucenic al staretului Paisie Velicicovschi, la schitul athonit Sfantul Ilie. Aici a primit sfantul chip ingeresc, devenind calugar in mantie,  in 1752, prin mana cuviosului Paisie insusi, iar apoi, in 1754, a fost hirotonit preot.

In vremea petrecerii sale la Muntele Athos a deprins, cu ravna si mult folos sufletesc, bucuriile vietii de obste intru Hristos, intr-armandu-se necontenit pe cararile anevoioase ale urcusului duhovnicesc.

In anul 1763 l-a insotit pe marele staret, dimpreuna cu ceilalti 64 de ucenici, in Moldova, la Manastirea Dragomirna, unde s-a nevoit doisprezece ani ca ieromonah, duhovnic si econom al obstii care a ajuns sa numere 350 de vietuitori.

Siliti, insa, de ocupatia austriaca instaurata, in 1775, asupra Bucovinei, 200 de calugari de la Dragomirna, intre care si cuviosul Gheorghe, s-au mutat, impreuna cu nastavnicul lor, Paisie, in partile nemtene, la Manastirea Secu. Patru ani mai tarziu, in 1779, primind staretul Paisie sub ascultare si Manastirea Neamt dimpreuna cu Manastirea Secu, Gheorghe l-a urmat si in marea lavra nemteana, unde a mai petrecut inca vreo doi ani de zile in obstea care numara acum vreo 700 de frati.

In anul 1781, dorind a-si improspata amintirile uceniciei sale din Sfantul Munte si luandu-si, intru aceasta, binecuvantare de la parintele sau sufletesc, a pornit pe drumul catre Athos. Ajungand in Bucuresti, a fost insa oprit in Tara Romaneasca de catre mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787) si de catre un vechi prieten, ieromonahul Macarie de la mitropolie, si dansul ucenic al staretului Paisie, care, prin multe insistente, l-au determinat sa primeasca a revigora viata in schitul Cernica, aflat in totala parasire de peste trei decenii. Lucrarea ce i s-a incredintat era de a orandui si in aceasta parte a pamantului romanesc o manastire cu aleasa viata de obste, dupa tipicul Muntelui Athos si al obstilor paisiene din Moldova.

Pastorind cu jertfelnicie si mult har, a refacut vatra cernicana, adunand, in jurul sau, in doar cinci ani, o obste de 103 ucenici.

In 1785, cazand intr-o boala grea, din care nu a crezut ca va mai scapa cu zile, a intocmit o diata (testament), ca un adevarat asezamant al obstii sale, ce a ramas, peste vreme, un document de exceptionala insemnatate duhovniceasca. Insanatosindu-se mai apoi, a mai trait, in aceeasi spornica lucrare, inca 22 de ani.

Roadele carmuirii sale din chinovia Cernicai au facut ca, in 1793, mitropolitul Filaret al II-lea sa-i dea in seama si Manastirea Caldarusani, conducandu-le efectiv pe amandoua din aprilie 1794 si pana la moartea sa in decembrie 1806, locuind, pe rand, in fiecare dintre ele si asezand parinti egumeni care sa le poarte de grija, mai ales cand el insusi era plecat in cealalta parte. In ambele manastiri a oranduit nestramutat viata de chinovie dupa traditia athonito-paisiana, si dupa asezamantul diatei sale, cu pravila celor sapte laude zilnice, spovedania deasa, ascultare, rugaciune continua, asceza si masa de obste.

Sfarsitul vietii i-a sosit la 3 decembrie 1806, fiind mult plans de cele doua numeroase obsti de ucenici ai sai. A fost inmormantat la Manastirea Cernica, in fata bisericii Sfantului Lazar, zidita de el in 1804, mormantul sau fiind pe locul din cimitir ocupat, mai tarziu, in 1875, de cavoul mitropolitului Nifon.

Sfantul Cuvios Gheorghe este apreciat, pentru viata sa aleasa, pentru tactul si roadele carmuirii celor doua mari obsti calugaresti muntene, ca unul dintre cei mai de seama cuviosi romani, innoitor de renume al monahismului romanesc, in pragul epocii moderne, in duhul neo-isihast athonito-paisian.

In sesiunea sa din 20-21 octombrie 2005, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea cuviosului staret Gheorghe. Proclamarea canonizarii s-a savarsit la Sfanta Manastire Cernica in ziua praznuirii sale, la 3 decembrie 2005, de catre un impresionant sobor arhieresc avandu-l in frunte pe Prea Fericitul Parinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

Parintele Florin Serbanescu – Consulier pe probleme de patrimoniu al Patriarhiei Române

Acatistul Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica

Condacul 1

Pe cinstitorul de Dumnezeu si mult nevoitorul, Parintele nostru Gheorghe, sa-l laudam dupa cuviinta, caci acesta, prin multa osteneala si nevointe calugaresti, de imparatia cea cereasca s-a invrednicit de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu smerenie si cu credinta, sa-i cantam din adancul sufletului: Bucura-te, Cuvioase Parinte Gheorghe, mult nevoitorule!